marți, 16 august 2011

Lumea, o paradigmă?

   PARADÍGMĂ s. f. 1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim. ◊ principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante cu funcție de comandă și control al gândirii. ◊ caz exemplar, model, prototip, situație ideală. 2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. ◊ ansamblu de termeni, aparținând aceleiași clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul. (< fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma) (sursa: dexonline.ro)
    În acest post o să mă refer la primul înțeles al cuvântului, acela de reflex, obișnuință, prototip de zi cu zi, de la care ne abatem greu, chiar foarte greu.
   În acest scop am să vă dau un exemplu:
   Un grup de oameni de știință au pus într-o cușca cinci maimuțe și în mijlocul cuștii o scară, iar deasupra scării o legătura de banane. Când o maimuță se urca pe scară să ia banane, oamenii de știinta aruncau o găleată cu apă rece pe celelalte care rămâneau jos. După ceva timp, când o maimuță încerca să urce scările, celelalte nu o lăsau să urce. După mai mult timp nici o maimuță nu se mai suia pe scara, în ciuda tentației bananelor. Atunci, oamenii de știință au înlocuit o maimuță. Primul lucru pe care l-a făcut aceasta a fost să se urce pe scară, dar a fost trasă înapoi de celelalte si bătută. După câteva bătăi nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scară. A fost înlocuită o a doua maimuță si s-a întâmplat același lucru. Prima maimuță înlocuită a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat și lucrurile s-au repetat. Al patrulea și, în fine, al cincilea au fost schimbați. În final, oamenii de știință au rămas cu cinci maimuțe care, deși nu primiseră niciodată o baie cu apă rece, continuau sa lovească maimuțele care încercau să ajungă la banane. Dacă ar fi fost posibil ca maimuțele să fie întrebate de ce îi băteau pe cei care încercau sa se cațere pe scară, răspunsul ar fi fost:
"Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa, aici..."
   Oare câți dintre noi facem lucrurile pentru că așa trebuie, nu pentru că știm de ce??? E oare lumea aceasta o paradigmă mare în care noi suntem maimuțele???

Pace



10 comentarii:

  1. E o chestie interesantă, într-adevăr.
    Dar eu parcă i-aş spune altfel: complacere, indiferenţă, imobilism, frica de schimbare, lipsa spiritului de aventură, efectul de "turmă"... Şi mai sunt destule.

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesant experimentul si reflecta zic eu, in mare masura, realitatea sociala in care fiintam cu totii. Nu stiu cati dintr noi mai stiu de ce fac un anumit lucru, care este sensul lui! este exact instinctul de turma!

    RăspundețiȘtergere
  3. uite, nu poti sa fii parte dintr-o turma daca nu te faci oaie.
    Ce-i deosebeste pe unii de majoritate, este tocmai acea capacitate de a se intreba neobosit: ' de ce?'.
    Ingeniozitatea unei actiuni se naste mai degraba acolo unde nu exista alte parghii sau instrumente de a o implini. Societatea noastra iti baga totul sub nas, prevede dinainte sa stii ca vrei ceva anume, si construieste acel ceva pe care ti-l va vinde, mai apoi. Ajungem sa nu mai stim daca am vrut acel ceva cu adevarat sau ni l-a adus oferta cu titlul de nevoie. Societatea te face pe tine, omul, un handicapat ca sa prospere piata. iti da totul de-a gata, pentru un cost, iar costul colaterar este indobitocirea noastra. Ce mai avem de inventat?

    RăspundețiȘtergere
  4. poate ca a o suta maimuta s-ar fi revoltat oricate batai ar fi primit...
    uitam ca avem si aceasta optiune...a o suta maimuta...uitam inainte sa ne-o ceara cineva...din indiferenta cum bine zicea Max...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Max Peter - cred că efectul de turmă se potrivește cel mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Alice Goegiana - cum -am zis și lui Peter cred că este cea mai bună paralelă.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Cleo - absolut nimic nu ne mai rămâne. Sunt tot mai puțini cei care întreabă de ce și chiar și pentru aceia există scheme logice cu săgetuțe, cu răspunsuri deja pregătite și dacă întrebi prea mult intri într-o buclă.

    RăspundețiȘtergere
  8. @pandhora - se poate să ai dreptate, dar cine ar avea râbdare să se facă atâtea schimburi de generații până să se întâmple ceva?

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu zc asa: cei care ajung la bucate uita de unde au plecat, deci nu trebuie lasati sa urce...

    RăspundețiȘtergere
  10. @daurel - Chiar cu riscul de a trai fara robotizat?

    RăspundețiȘtergere